Dezinteres in lipsa timpului

Din pacate, candidatii la alegerile locale isi masoara puterile doar pe parcursul a patru saptamani, si nu de-a lungul intregului mandat de patru ani. Pe de alta parte, deplasarea populatiei la sectiile de votare, de cateva ori, in intervale de 4-5 ani, pare deja depasita si plictisitoare. Apoi, sistemul invechit de vot, si mai ales miza scazuta in ochii oamenilor, demonstrata la scrutinele din ultimii ani, au drept rezultat un absenteism ingrijorator. Iar daca moda candidaturilor s-a innoit cu un vot uninominal, promisiunile competitorilor inca nu reusesc sa starneasca pe deplin interesul alegatorilor. Dar sa ne facem singuri curaj: suntem aproape la mijlocul campaniei si, dupa cum promit candidatii, mai incolo, vom avea ce vedea. Vom vedea… Pana acum, insa, remarcam ca au defilat doar elefantii si girafele, sloganele, afisele si fluturasii electorali.

Dar, altfel, in istoria post decembrista, salajenii au demonstrat ca nu au timp si nici chef sa caste gura la mitinguri, la discursuri, la dialoguri televizate ori la declaratii goale de continut. Mai mult de atat, se stie ca o sesime din populatia activa e la munca in strainatate, iar anul acesta nu se organizeaza sectii de vot nici pentru cei care se afla in alta localitate, daramite pentru salajenii plecati in alte tari. Asadar, fraierii ramasi acasa, dintre care primul sunt eu, sunt dornici sa-si impuna punctul de vedere in propria comunitate. Insa stim, de asemenea, ca avem la dispozitie o scurta perioada de evaluare a celor care vor sa ne fie sefi. Ideal era ca aspirantii la primariile din judet si Consiliul Judetean sa fi fost testati (unii dintre ei poate chiar psihologic) de-a lungul ultimilor patru ani, si nu punctual, in doar cateva zile. Astfel, in ciuda a ceea ce scrie pe afise, mash-uri, prin ziare, ori se aude la radio, nu prea avem timp pentru a lua o decizie corecta.

Sa facem un scurt exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca ar putea fi amplasate urne de vot in holurile primariilor, la Casa de Pensii (nu doar atunci cand se maresc pensiile, ci si in zilele in care se distribuie bilete de tratament), in spitale, in supermarketuri, la capatul strazilor neasfaltate, la intrarea in unicul strand al orasului, ori la ghiseele numeroaselor institutii, care te alearga intre ele pana la epuizare. Ei bine, cat ar sta la coada, omul si-ar putea arunca ochii pe pliantele candidatilor care sustin ca au gasit solutia eliminarii cozilor ori cine stie ce rezolvare-minune a unei probleme la un singur ghiseu in loc de zece. Asa, la sfarsitul a fiecarui ciclu de patru ani, fiecare aspirant la fotoliul de primar, sef de Consiliu Judetean sau consilier ar putea avea o medie de promovare sau, dimpotriva, ar fi lasat repetent. Insa, toate acestea fac parte dintr-un scenariu, care miroase a utopie curata, care face parte din categoria prea frumos ca sa fie adevarat. Asadar, nu ne ramane decat sa ne multumim cu ce avem, si anume cu o campanie inghesuita in patru saptamani, dar si cu un cor de candidati ale caror voci se acopera una pe alta.

Leave a Comment